Atitudinea faţă de copil

Nu râdeţi de copil atunci când poceşte cuvintele. Nu veţi face decât să îl încurajaţi să le pronunţe în permanenţă astfel. Alteori însă, îl puteţi inhiba, îi puteţi crea un sentiment de inferioritate.

Nu râdeţi nici când are un moment de furie pentru că nu veţi face decât să realizaţi din el un mic încăpăţânat, îi veţi crea un sentiment de repulsie.

Nu ţipaţi la el şi încercaţi să nu vă lăsaţi dominate de moment şi să îl bateţi. Aceasta nu este o metoda de a-l educa, mai bine explicaţi-i cu răbdare despre ce este vorba şi el ă să vă înţeleagă în cele din urmă. NU uitaţi, repetiţia este mama învăţăturii.

Încercaţi să fiţi prietenoasă şi veselă cu copilul. Chiar dacă sunteţi supărată din diverse motive, în faţa copilului nu trebuie să arătaţi acest lucru.

Nu numai omul mare se sperie, dar chiar copilul nou nascut tresare la un zgomot puternic şi neaşteptat. În rest, copilul învaţă frica din mediul în care trăieşte. De cele mai multe ori este cultivată prin ameninţări de genul: Vezi că vine bau bau, vine ţiganul şi te ia etc. Pentru moment copilul nu înţelege aceste cuvinte, dar  pe măsură ce creşte ele i se conturează şi începe să îi inspire frică.

Copilul trebuie să facă deosebirea dintre frică şi ceea ce îi poate face rău. De foc, apă fierbinte,cuţit, ace etc nu trebuie să îi fie frică, ci trebuie să ştie că ele îi pot face rău.

Spre exemplu, când coaceţi ceva în cuptor şi vedeţi copilul că se apropie nu trebuie să scoateţi un ţipăt de groază întrucât copilul se va speria de ţipătul vostru, nu de cuptorul fierbinte.

Trebuie să îl dezvăţaţi de anumite lucruri, nu inspirându-i teamă, ci dovendindu-i că îi pot face rău.

 

Post to Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *