Copilul furios

Încă de mic, copilul îşi petrece cel mai mult timp cu mama, pe care o ascultă dar în acelaşi timp încearcă să o imite. Toate gesturile pe care copilul le vede în jur, vor fi imitate de copil, aşa că, de noi depinde în mare parte comportamentul copilului.
Înainte de orice, trebuie să încercaţi să folosiţi exemplul bun întrucât copilul învaţă mai mult din ce vede şi ce simte, nu din ce i se porunceşte.

De multe ori, exploziile de furie ale celor din jur, comportamentul de multe ori nedrept faţă de copil, inconsecveţa părinţilor duc la realizarea unui exces de furie al copilului. În asemenea situaţii trebuie să salvaţi ceea ce mai poate fi salvat.

Unii copii plâng până nu mai pot, dar să nu vă fie teamă, nu păţesc nimic, lăsaţi-i să plângă în continuare. Daca sunteţi convinse că plâng de furie nu cedaţi tentaţiei de a vă apropia de el, de a-l lua în braţe întrucât copilul este suficient de şiret să observe că ţipătul sau plânsul lui vă deranjează şi atunci va plânge în continuare. Daca, în schimb, observă că plânsul lui vă lasă rece, veţi fi uimite că se va potoli de îndată.

Încercaţi voi să vă educaţi copilul, nu lăsaţi copilul să vă educe pe voi!

 

Post to Twitter

Un comentariu la Copilul furios

  1. Vicky says:

    Eu i-am dat la inceputul difcrsiviearii la sfatul dr pediatru(Budimex) suc de grefe si piure de mere f f fin(aproape spre lichid). De atunci Mihnea maninca dimineata fructe(propriu-zise), pe stomacul gol. Suc natural de fructe ii dau la doua zile, maxim 100-120ml dupa masa de prinz. De cele mai multe ori ii dau si sticla cu apa si sticla cu suc, el asa bea: ia o gura de suc, una de apa, a simtit nevoia singur sa-l dilueze:), niciodata nu-l bea tot odata, ci intr-un interval de ora-ora jumatate. Este binele ca fructele sa fie consumate pina in ora 17 datorita aportului energetic pe care il aduc.Acum la 22 de luni imi cere singur ce vrea: suc, apa sau ceai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *