Laringitele acute

Laringitele acute sunt afecţiuni respiratorii mai frecvent întâlnite la copilul trecut de vărsta de 1 an, determinate de cele mai multe ori de virusuri şi în unele cazuri de microbi. Rareori infecţia laringiană însoţită de manifestările ei clinice apare izolat; de cele mai multe ori apare în asociaţie cu alte localizări ale procesului infecţios: rinofaringita, gripa, faringoamigdalita, bronhopneumonia sau ca o complicaţie a acestora.

Semnele clinice ale bolii sunt dominate de tusea lătrătoare cu voalarea vocii şi de dificultatea în respiraţie, uneori cu tendinţa de sufocare; de altfel, gravitatea bolii se datorează obstrucţiei marcate a căilor respiratorii şi în special a laringelui, creând un mare obstacol în respiraţia copilului. Apariţia cianozei la faţă constituie un semn clinic alarmant, apărut ca o consecinţă severă a inflamaţiei laringiene, şi determină o urgentă atitudine terapeutică medicală sau chirurgicală.

În celelalte laringite acute, tratamentul urmăreşte combaterea inflamaţiei laringelui şi implicit, evitarea posibilităţii obstrucţiei sale brutale şi rapide.

În afara tratamentului antitermic şi antiinflamator comun tuturor infecţiilor căilor respiratorii superioare, se vor administra, de la caz la caz, sedative şi antibiotice(atunci când există riscul apariţiei unor infecţii bacteriene secundare).

În plus, se va recurge la unele măsuri eficiente de fizioterapie, constând în aerosoli , inhalaţia aburilor de muşeţel, comprese calde în jurul gâtului, încălzirea şi umidificarea aerului din camera copilului bolnav.

La copil, datorită evoluţiei potenţial severe a oricărui caz de laringită acută, este preferabil ca supravegherea şi tratamentul unui astfel de caz să se facă într-un spital bine utilat tehnic şi cu cadre medico-sanitare competente, deoarece de calitatea şi de promptitudinea ajutorului acordat depinde de multe ori viaţa micilor pacineţi.

Post to Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *