Modificarea laptelui de mamă

Laptele mamei este un produs biologic. Natura însăşi a făcut lucrurile astfel încât din substanţele care se află în sângele mamei, glanda numită glanda mamară, să fabrice laptele necesar copilului. Doar atâta timp cât organismul mamei este sănătos, laptele este de cea mai bună calitate, adecvat necesităţilor sugarului.

În momentul în care un factor din afară reuşeşte să tulbure echilibrul normal al mamei, aceasta se răsfrânge imediat şi asupra laptelui pe care îl fabrică.

Cum se întâmplă acest lucru?

Când anumite elemente lipsesc din organismul mamei este clar că acestea lipsesc şi din laptele mamei. Substanţele de bază ca proteinele, hidrocarbonatele, grăsimile se află atât în sânge cât şi în lapte, dar vitaminele variază în funcţie de prezenţa lor în sânge.

Dacă mama se îmbolnăveşte acest lucru se repercutează asupra diferitelor glande şi asupra glandelor mamare.

Atunci când microbii sau viruşii invadează corpul mamei în perioada alăptării, poate să apară mastita(infecţia sânului), dar dacă infecţia se localizează în altă parte(plămâni, intestin) sau daca este generalizată, atunci ce se va întâmpla cu laptele mamei?

De obicei, microbii nu trec în laptele de mamă decât dacă infecţia se localizează şi în glandele mamare. Virusurile însă trec şi în lapte şi automat în organismul copilului. De obicei însă, dacă mama suferă de o boală infecţioasă (microbiană sau virotică) copilul nu poate continua să sugă la sân. În primul rând, în cazul unei boli infecţioase cu febră, mama trebuie să evite contactul cu copilul, iar în al doilea rând există şi posibilitatea infectării prin lapte. Pe de altă parte, mama trebuie să mulgă laptele pentru a nu i se diminua secreţia lactată. Laptele astfel obţinut poate fi fiert, după care va fi administrat cu linguriţa sau cu biberonul. Prin fierbere, laptele se sterilizează, deşi se pierd anumite sbstanţe destul de importante (vitamine, enzime). Dar, cum acest procedeu este unul provizoriu, se foloseşte de obicei pentru menţinerea secreţiei lactate şi pentru evitarea ablactării copilului.

Toate cele pe care vi le-am expus mai sus sunt doar nişte recomandări generale, hotărârea va fi luată însă după indicaţia medicului care, în funcţie de boala mamei, va permite sau nu alăptarea, însă fiecare mămică va face întocmai după cum consideră de cuviință întrucât sănătatea bebelușului depinde doar de ea.

 

Post to Twitter

6 comentarii la Modificarea laptelui de mamă

  1. Cris says:

    Anca, chestia asta cu transferul in lapte a virusilor nu e dovedita, nici in cazul hepatitei C…alaptarea nu trebuie intrerupta doar pt ca mama are o viroza, odata cu laptele matern, bebe papa si anticorpii pentru viroza in cauza, asta insemnand un mare plus pentru copil.

    Mama si bebele alaptat sunt in simbioza, copilul fiind atasat sigur de aceasta, ori o separare brusca poate provoca traume psihice mai mari si poate ireprabile decat o eventuala boala fizica (viroza etc).

    Din experienta spun ca am suferit de conjunctivita (boala foarte contagioasa)in timp ce alaptam un bebe de vreo 6 luni, plus dormit impreuna… n-am abdicat alaptatul si nici n-a luat de la mine boala nici un membru al familiei.

    • anca says:

      Eu am fost nevoita sa intrerup alaptarea pe cand avea David 5 luni din cauza unor probleme la stomac. Aveam dureri ingrozitoare care nu imi treceau cu zilele si totusi am continuat sa alaptez pana in momentul in care copilul meu a inceput sa aiba si el dureri de burtica destul de mari..Am fost depistata cu helicobacter si chiar medicul mi-a recomandat ca mai tarziu sa ii fac si lui David un test pentru asa ceva pt ca se putea transmite. Nu s-a intamplat absolut nimik cat nu l-am mai alaptat si nu a fost vorba decat de 1 zi jumate timp in care i-am dat lapte praf, pentru ca deja ii dadeam completare noaptea cu lapte praf. Dupa acele zile am continuat sa il alaptez si oricum eu consider ca am fost un caz fericit pentru ca desi David manca si la biberon completare, manca si la san fara probleme. Eu is de parere ca in caz de orice boala este mai bine de consultat medicul inainte de a face orice. Cazurile sunt diferite de la om la om…

  2. Cris says:

    Ti-a trecut helicobacter in cateva zile (tratamentul stiu ca dureaza cel putin 3 luni)? Era mai simplu sa analizezi laptele daca are ori ba helicobacter (probabilitate 99,999% e sa nu fie prezent in lapte). Un medic care este prolaptat nu recomanda intreruperea laptarii din motive atat de banale. Uite un articol cum sa-i depistezi pe acesti medici care sunt antialaptat (stii tu, pentru bani si ursul joaca, cu tat mai mult medicii :))

    http://attachmentparenting.ro/alaptarea/cum-vae-dai-seama-cae-un-medic-nu-susine-alaeptarea.html

    David intra in categoria copiilor care au mancat lapte matern la biberon, lapte praf… era deprins cu tehnica biberonului. Un copil laptat exclusiv la san nu stie sa suga din biberon…mama care alapteaza nu poate oscila san, biberon, san biberon etc pentru simplul motiv ca bebelusul alaptat la san refuza cateroric biberonul putand face greva foamei ore in sir, sa-l desparti de unica lui sursa lui de hrana (mama) cu siguranta va fi o tragedie pt el.

    Polemica zic eu ca e utila in cazul nostru, nu-i asa?…mai creste poate si traficul 😛

    • anca says:

      Nu imi sta in caracter sa intru in polemica..nu am zis ca mi-a trecut helicobacterul in cateva zile..ci doar durerea..tratamentul pentru helicobacter dureaza foarte mult si presupune sa iei vreo 3 feluri de antibiotice cel putin..am zis doar ca durerea mi-a trecut in cateva zile dupa ce am luat mai multe feluri de pastile si injectii pt durere..si dupa cum mai bine stii..o mama isi da seama atunci cand copilul ei sufera dintr-un anume motiv..si da..am fost o mama fericita ca David mi-a supt la san foarte multe timp..apoi ii dadeam lapte din celalalt san stors cu pompa plus lapte praf….deci el manca de la ambele fara nici un fel de probleme…eu una ma consider foarte norocoasa de modul cum a crescut si nu l-am traumatizat in nici un fel…si dupa cum am mai specificat ramane la latitudinea fiecarei mame ce face cu propriul copil.

  3. Cris says:

    Fina draga, nu am contestat ce-ai spus mai sus in comentariu, doar erorile din articolul scris de tine (ori daca le-ai scris in mod public tre sa tolerezi reactiile pro sau contra). Gandeste-te ca ar intra o proaspata mama pe net, ar citi ce recomanzi in articol si ar lua-o de buna…stii cat de influentabile si vulnerabile suntem in primele momente cand devenim mamici.

    Nu recomandam mamelor sa renunte la alaptat/separe de copilul lor doar ca au o viroza, helicobacter …pentru ca e total gresit. Laptele matern este cel mai bun aliment din lumea asta si nu are contraindicatii. Putina informare in plus nu strica nimanui, cu atat mai putin n-ar trebui sa fie cu suparare.

    • anca says:

      Am specificat de fiecare data sa se ceara acordul medicului in orice privinta, mai ales daca este vorba de vreo boala. Si am mai specificat si faptul ca fiecare mama face cum considera. Si eu am fost mama la inceput si totusi articolele pe care le-am citit nu m-au facut sa merg ca orbul inainte si sa fac intocmai cum scria in acel articol. Eu asa am simtit sa fac pentru binele bebelui meu. Si mai ales, ca nici nu am avut cum sa fac altfel intr-o altă perioada din alaptare cand am fost internata in spital si atunci automat ca nu am avut cum sa alaptez. Eu la situatiile de genul asta ma refer. Si nu e absolut nici o suparare. Fiecare e liber sa aiba ce parere vrea si nu trebuie sa fii de acord cu mine in tot ce spun. Eu specific doar cum am procedat eu si in ce cazuri:)”Toate cele pe care vi le-am expus mai sus sunt doar nişte recomandări generale, hotărârea va fi luată însă după indicaţia medicului care, în funcţie de boala mamei, va permite sau nu alăptarea, însă fiecare mămică va face întocmai după cum consideră de cuviință întrucât sănătatea bebelușului depinde doar de ea.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *